Furtunile s-au abatut asupra Moldovei ca o tornada in Texas sau ca un cutremur in Tokyo.Problema nu e ca au venit furtunile(e si ea problema dar sa trecem cu privirea discutii privind poluatia, defrisarile, bla, bla), problema e ca in fiecare an fie vara, fie primavara, noi suntem martorii unor slabe organizari ale celor care au fost alesi de-a lungul timpului sa conduca administratia in orasu', comuna, satu' in care mii de oameni stau in frig cu apa pana la marul lu' Adam si asteapta sa pice ceva bun de sus, dar sa nu fie in niciun caz ploaie. Intotdeauna natura a fost mai inteligenta si mai perspicace si chiar mai 'harnica' ca romanu' care asteapta tot timpu' sa fie impins de la spate sa faca un dig, sa ajute la evacuarea cat mai eficienta a sinistratilor. Aceste lucruri nu au loc, deoarece ba consilierii sunt plecati la 'practica' in Rio, ba primaru participa la un curs de scufundari, care ar putea sa ajute pe sinistratu' care sta si moare si de conditiile vremii, dar si de ciuda, manie ca nu poate ajunge sa dea drumu' ghilotinei peste cei ce ar trebui sa aiba habar de evacuare, ajutor si rezolvare a acestei probleme care macina tara de ani buni incoace. Chiar daca aceste ape se vor retrage, va aparea un tip special de om, si anume cel care are bunavointa de a se infrupta din ajutoarele pe care oamenii din toate colturile tarii incearca sa le doneze pentru ca saraca bunica sau sarmanu' nepotzel sa nu se imbolnaveasca sau sa moara de foame. Acesti oameni ar trebui dupa spusele multor oameni sa moara pentru ceea ce au facut, fac si vor face in continuare. Eu nu ii aprob, dar nici nu neg. Mai apoi, dupa ce apele s-au retras la ceruri, oaemnii vor avea nevoie de materiale de lucru, de ajutor din partea autoritatilor pentru a putea sa is refaca casele pierdute in urma urgiei. Atunci va aparea o persoana draga tuturor, care este prezentata sub forma alcoolicului care sta si se uita cum nenorocitu' de pompier se tot chinuie sa il ajute cat poate, si sa nu primeasca nicio mana de ajutor de la taranu' roman care a fost obisnuit ca dupa fiecare picatura de apa de ploaie sa inchine un pahar de tuica, alinca de prune sau rachiu.