miercuri, 16 decembrie 2009

Tractatul de pace de la Bucureşti de la 1913

Majestăţile lor Regele României, Regele Grecilor, Regele Muntenegrului şi Regele Sârbilor, de o parte, şi Majestatea sa Regele Bulgarilor, pe de altă parte, însufleţiţi de dorinţa de a pune capăt stării de război care există în prezent intre ţările lor respective, voind, dintr-un sentiment de ordine să stabilească pacea între popoarele lor atât de mult încercate, au hotărât să încheie un tratat de pace definitiv. Majestăţile Lor pomenite mai sus, au numit, în acest scop următorii plenipotenţiari.

Majestatea Sa Regele României:

Excelenţa Sa domnul Titu Maiorescu, presedintele Consiliului său de Ministri, ministru al afacerilor străine;

Excelenţa Sa domnul Alexandru Marghiloman, ministrul său de finanţe;

Excelenţa Sa domnul Take Ionescu, ministrul său de interne;

Excelenţa Sa domnul C. G. Dissescu, ministrul său al cultelor şi al instrucţiunii publice;

Generalul de divizie adjuvant C. Coandă, inspector general al artileriei;

Colonel C. Christescu, subşef al Marelui Stat-Major al armatei sale.

Majestatea Sa Regele Grecilor:

Excelenţa Sa domnul Elefterios Venizelos, preşedintele Consiliului său de Miniştri, ministru de război;

Excelenţa Sa domnul Dumitru Panas, ministru plenipotenţiar;

Domnul Nicolae Politis, profesor de drept la Universitatea din Paris

Căpitanul Ath. Exadactylos si Căpitanul C. Pall.

Majestatea Sa Regele Muntenegrului:

Excelenţa Sa generalul-serdar Janko Vukotici, preşedintele Consiliului său de Miniştri, ministru de război şi Domnul Jan Matanovici, fost însărcinat cu afacerile Muntenegrului la Constantinopol.

Majestatea Sa Regele Serbiei:

Excelenţa Sa domnul Nikola Pasici, preşedintele Consiliului său de Miniştri, ministru al afacerilor străine;

Excelenţa Sa domnul Mihail Ristici, trimisul său extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti;

Excelenţa Sa domnul doctor Miroslav Spalaicovici, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar;

Colonelul K. Smilianovici si Locotenentul colonel D. Calafatovici.

Majestatea Sa Regele Bulgariei:

Excelenţa Sa domnul Dimitri Toncev, ministru său de finante;

Generalul-maior Ivan Fitcev, şef de Stat-Major al armatei sale;

Domnul Sava Ivanciov, doctor în drept, fost vicepreşedinte al Sobraniei;

Domnul Simion Radev si Locotenentul-colonel de stat major Constantin Stanciov.

Care, după propunerea Guvernului Regal al României, s-au întrunit în conferinţa la Bucureşti, întăriţi cu depline puteri, găsite în regulă. Din fericire s-au înteles şi au convenit cele ce urmează:

ARTICOLUL I

Cu începere din ziua schimbului ratificărilor acestui tratat, pace şi prietenie vor domni între Majestatea Sa Regele României, Majestatea Sa Regele Grecilor, Majestatea Sa Regele Muntenegrului, Majestatea Sa Regele Serbiei, Majestatea Sa Regele Bulgarilor, între moştenitorii şi urmaşii lor, Statele lor şi supuşii respectivi.

ARTICOLUL II

Între Regatul Bulgariei şi Regatul României, vechea graniţă între Dunăre şi Marea Neagră este, în conformitate cu procesul-verbal încheiat de delegaţii militari respectivi şi anexat la Protocolul nr. 5 din 22 iulie/4 august 1913 al Conferinţei din Bucureşti, rectificată în modul următor; Noua graniţă va porni de la Dunare, din sus de Turtucaia ca să ajungă în Marea Neagră la miazăzi de Ekrene.

Între aceste două puncte externe, linia de graniţă va urma traseul indicat pe hărţile 1/100000 şi 1/200000 ale Statului-Major român şi după descrierea anexată acestui articol.

E hotărât înţeles că Bulgaria va dărâma, cel mai tarziu într-un răstimp de doi ani, lucrările fortificaţiilor existente şi nu va construi altele la Rusciuk, Şumula, în părţile intermediare, şi într-o zonă de douăzeci de km. împrejurul Balcicului.

O comisie mixtă, compusă din reprezentanţii celor două părţi contractante, în număr egal din ambele părţi va fi însărcinată ca, în 15 zile care vor urma după semnarea acestui tratat, să execute la faţa locului traseul noii graniţe, conform stipulaţiilor precedente. Această comisie va prezida la împărţirea proprietăţilor imobiliare şi capitalurilor care până acum au aparţinut în comun judeţelor, comunelor, sau comunităţilor de locuitori despărţiţi prin noua linie de graniţă. În caz de neînţelegere asupra traseului şi asupra măsurilor de execuţie, cele două părţi contractante se obligă a se adresa unui al treilea Guvern amic pentru a-l ruga să desemneze un arbitru, a cărui decizie asupra punctelor în litigiu va fi considerată ca definitivă.

ARTICOLUL III

Între Regatul Bulgariei şi Regatul Serbiei, graniţa va urma, conform procesului-verbal încheiat de către delegaţii militari respectivi şi anexat la Protocolul nr. 9 din 25 iulie/7august 1913 al Conferinţei din Bucureşti, următorul traseu:

Linia de graniţă va pleca de la vechea graniţă, din culmea Patarica, va urma vechea graniţă turco-bulgară şi linia de despărţire între Vardar şi Ştruma cu excepţia ca adânca vale a Strumiţei să rămână pe teritoriul sârb; ea va merge până la muntele Belasica, unde va împreuna cu graniţa bulgaro-greacă. O descripţie detaliată a acestei graniţe şi traseul pe harta 1/200000 a Statului-Major austriac, sunt anexate articolului de faţă. O comisie mixtă, compusă din reprezentanţii celor două părţi contractante, în număr egal din ambele părţi, va fi însărcinată, in cele 15 zile care vor urma de la semnarea acestui tratat, să execute pe teren traseul noii graniţe conform stipulaţiilor precedente. Această comisie va prezida la împărţirea proprietăţii imobiliare şi capitalurilor care până acum au aparţinut în comun judeţelor, comunelor sau comunităţilor locuitorilor despărţiţi de noua graniţă. În caz de neînţelegere asupra traseului şi măsurilor de execuţie, cele două părţi contractante se obligă a se adresa unui al treilea Guvern amic pentru a-l ruga să desemneze un arbitru a cărui decizie asupra punctelor în litigiu, să fie considerată ca definitivă.

ARTICOLUL IV

Chestiunile relative la vechea graniţă sârbo-bulgară vor fi reglementate după înţelegerea stabilită între cele două părţi contractante, constatată în Protocolul anexat articolului de faţă.

ARTICOLUL V

Între Regatul Greciei şi Regatul Bulgariei, graniţa va urma conform procesului-verbal încheiat de către delegaţii militari respectivi şi anexat la Protocolul nr. 9 din 25 iulie/7 august 1913 al Conferinţei din Bucureşti, următorul traseu:

Linia de graniţă va pleca de la noua graniţă bulgaro-sârbă pe creasta Belasica planina pentru a ajunge la vărsarea Mestei în Marea Egee. Între aceste două puncte extreme, linia de graniţă va urma traseul arătat pe harta 1/200000 a Statului-Major austriac şi după descrierea anexată articolului de faţă.

O comisie mixtă, compusă din reprezentanţii celor două părţi contractante, în număr egal din ambele parţi, va fi însărcinată, în cele 15 zile care vor urma de la semnarea acestui tratat, să execute pe teren traseul graniţei, conform stipulaţiilor precedente.

Această comisie va prezida la împărţirea proprietăţii imobiliare şi capitalurilor care până acum au aparţinut în comun judeţelor, comunelor sau comunităţilor locuitorilor despărţiţi de noua graniţă. În caz de neînţelegere asupra traseului şi măsurilor de execuţie, cele două părţi contractante se obligă a se adresa unui al treilea Guvern amic pentru a-l ruga să desemneze un arbitru a cărui decizie asupra punctelor in litigiu, să fie considerată ca definitivă. Rămane bineînţeles ca Bulgaria chiar de acum renunţă la orice pretenţie asupra insulei Creta.

ARTICOLUL VI

Cartierele generale ale armatelor respective vor fi îndată înştiinţate de semnarea prezentului tratat. Guvernul bulgar se obligă a-şi pune armata sa chiar a doua zi după semnare, pe picior de pace. El va trimite trupele în garnizoanele lor, unde se va proceda, în cel mai scurt timp, la trimiterea rezervelor la vatră.

ARTICOLUL VII

Evacuarea teritoriului bulgar, atât cel vechi cât şi cel nou va începe îndata după demobilizarea armatei bulgare, şi se va sfârşi în cel mult 15 zile. În acest răstimp, pentru armata română de operaţii, zona de demarcaţie va fi indicată prin linia Şistov-Lovcea-Turski-Isvor-Glozene-Zlatita-Mircovo-Araba-Konak-Orchania-Mezdra-Vrata-Bercoviţa-Lom-Dunăre.

ARTICOLUL VIII

În timpul ocupaţiei teritoriilor bulgare, diferitele armate vor avea dreptul să rechiziţioneze, plătind în numerar. Vor avea dreptul să întrebuinţeze căile ferate la transportul trupelor şi aprovizionărilor de orice natură, fară nici o indemnizaţie pentru autoritatea locală.

Bolnavii şi răniţii vor fi sub îngrijirea ziselor armate.

ARTICOLUL IX

Îndată după schimbul ratificărilor prezentului tratat, toţi prizonierii de război vor fi în mod reciproc predaţi.

Guvernele Înaltelor Părţi contractante vor desemna fiecare comisari speciali însărcinaţi să primească prizonierii.

Toţi prizonierii aflaţi în puterea unui Guvern vor fi eliberaţi comisarului Guvernului căruia aparţine sau reprezentantului său autorizat, la locul care va fi fixat de părţile interesate.

Guvernele Înaltelor Părţi contractante vor prezenta reciproc unul altuia, cât mai curând după remiterea prizonierilor, o socoteală de cheltuielile ce le-a făcut pentru îngrijirea şi întreţinerea prizonierilor, de la data prinderii sau a predării până la aceea a morţii sau a remiterii. Se va face o compensaţie între sumele datorate de Bulgaria fiecăreia din Înaltele Părţi contractante şi de acelea datorate de acestea Bulgariei, iar diferenţa va fi platită Guvernului creditor imediat după facerea socotelilor de mai sus.

ARTICOLUL X

Acest tratat va fi ratificat şi ratificările se vor schimba la Bucureşti în termen de15 zile sau mai curând dacă se poate.

Pentru care, plenipotenţiarii respectivi l-au semnat şi au pus peceţile lor.

Făcut la Bucureşti, în a douăzeci şi opta zi a lunii iulie/a zecea zi a lunii august în anul 1913.

Niciun comentariu: