Ma trezesc cu o extrema usuratate de cand m-am inteles cu somnul sa facem pace si sa ne impartim 'zonele de influenta'.
Nu ma pot bucura de un mic dejun din cauza faptului ca nu pot manca singur la o masa unde haosul e la el acasa.
Deschid laptopul colegului sa vad daca m-a mai cautat cineva, daca are cineva nevoie de mine, daca totul e bine.
Ma imbrac si zburd prin toate locurile pitoresti unui student eminent, respectiv institute, biblioteci, cursuri si alte activitati didactice.
Pauza de pauza.
Ma intorc in camera, unde trebuie sa fiu happy si glumet pentru a nu da senzatia ca sunt cam trist si plictisit.
Ma reintorc in locurile cu carti, dar nu rezist sa nu ma intalnesc, sa nu vorbesc, sa nu interactionez cu cei la care tin.
Seara cand ma intorc acelasi dezastru infrumusetat de fum de tigara si mireasma de spray ieftin.
Ma bag in pat, plin de speranta si plin de lumina de la neoane. Ma gandesc la tine.
Ma intristez la viitor, ma pierd in prezent, ma doare trecutul.
(e doar o stare de moment, interzisa tuturor)
Prăjitură cu portocale, ca în copilărie
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu