Belle Epoque-ul in viziunea memorialistilor romani

Celebrul ciclu romanesc al lui Proust, unul din cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea, are drept cadru inalta societate a Frantei de sub cea de-a Treia Rrepublica ( 1871- 1940). Semnificatia istorica, sociala si culturala a acelei ‘Belle Epoque’ este atestata pana si de un scriitor apartinand unui mod de gandire cu totul diferit, Lev Trotki, teoreticianul revolutiei permanente.
Referindu-se la aceeasi epoca pe care, desigur, evita sa o califice drept ‘Belle Epoque’, si care a precedat si revolutia rusa, Trotki afirma: ‘Ca o lumina pe cale de a se stinge intr-un nor de fum, aristocratia, clasa fara viitor, dispare aruncand o ultima flacara, brusca si stralucitoare’.
In cele ce urmeaza, vor fi prezentate cateva aspecte din ‘Belle Epoque-ul’ romanesc prezentat de trei exponente ale inaltei societati a Europei.
Elena Bibescu nascuta Costaki-Epureanu( 1854-1902) era fiica fruntasului politic moldovean si barladean Emanoil Costaki Epureanu si sotia printului George Bibescu, era o piesa importanta in ‘Belle Epoque-ul’ lui Marcel Proust, pe care aceasta l-a cunoscut in salonul ei. Tot in salonul ei din Paris isi va incepe cariera europeana George Enescu.
Dupa doi ani de studii musicale la Viena, Elena Costaki- Epureanu se va casatori cu printul George Bibescu. Stabilita la Paris Elena Bibescu frecventa tot ce arta si literatura puteau oferi mai stralucit in privinta inteligentei si talentului. Prietenii ei au fost Ambroise Thomas, Gounod, Stephen Heller. Ea devine una din participantele seratelor musicale foarte restranse si de acces foarte anevoios. In randurile invitatilor, la loc de onoare, contesa de Haussonville nascuta printesa de Broglie, care era nepoata de fiica a doamnei de Stael, faimoasa inamica a lui Napoleon. Se mai afla acolo, printre cei vreo treizeci de invitati, arhitectul Galleon, coleg de studii al lui Alexandru Bibescu. Si cronica artistica a vremii preciza: ‘Cette brillante soiree s’est terminee par un grand souper assis’.
Tot de numele Elenei Bibescu sunt legate inceputurile carierei lui George Enescu , pe care l-a ajutat de indata ce a aflat de existenta lui. La un matineu muzical oferit de Elena Bibescu in onoarea ducesei de Vendome, sora regelui Belgiei, gazda la pian si George Enescu la vioara, au executat diferite compozitii. Asistenta, din cele mai alese- ambasadorii Angliei si Rusiei, lordul Monson si printul Urusov, cu sotiile, contesa Tornielli, sotia ambasadorului Italiei, ministrul Romaniei la Paris, contesa de Chateaubriand, marchizul spaniol de Casa Riera.
De asemenea dintre personalitatile care au avutposibilitatea de a trece prin salonul sau se numara pictorul Bonnat, artistii Bonnard, Villard, Odillon Redon, muzicienii Massenet, Debussy, contele Wolkenstein. Cu fiecare dintre acestia va ramane prieteni, aceasta dovada procurand-o chiar fiul acesteia, Anton Bibescu ( 1878- 1915).
O alta figura importanta a acelor vremuri era Elena Vacarescu. ‘Ambasadoarea sufletului romanesc’( cum au numit-o cu egala admiratie Nicolae Iorga si Camil Petrescu), cu o biografie exceptional de bogata, a trait evenimente si intamplari desfasurate pe un orizont ce ne apare de-a dreptul fabulos, intins de la vatra natala de sub poalele Carpatilor pana in indepartate colturi ale lumii, iar martora lor s-a dovedit a fi inzestrata pe deasupra si cu o memorie fenomenala.
Talentul sau poetic este imediat remarcat de catre Sully Prudhomme( primul laureate al premiului Nobel pentru literature) care primeste sa ii dea lectii de poetica si este convins de talentul elevei sale. Cat timp ramane Elena Vacarescu eleva lui Prudhomme, mai capata si alti magistri. Este vorba de alti doi parnasieni, corifeii acestei scoli literare: Jose Maria de Heredia( poet francez, maestrul modern al sonetului francez) si Leconte de Lisle( poet francez, seful cunoscut al curentului parnasian, teoretician al ‘artei pentru arta’ si al interdependentei dintre poezie si stiinta), care o iau, sub generoasa lor ocrotire.
Elena Vacarescu se lanseaza ca o poeta autentica si este remarcata si apreciata de celebritatea Sorbonei, Gaston Paris( scriitor francez si savant). Gasindu-se in fata unui talent autentic, gestul de incurajare al celebrului profesor nu se va opri aici. Poeta romana si buchetul ei de inceput sunt luate sub patronajul grijuliu al influentului cerc al oamenilor de litere condusi de Gaston Paris. Ea este admisa in salonul literar de rar prestigiu al ducesei de Rohan, ‘cel mai atragator din Paris si , fara indoiala, din intreaga Europa’. Aici are prilejul sa participle la fructuoase discutii literare intretinute de Francois Coppee, Paul Hervieu, Edmond Rostand, Leon Daudet si alti scriitori de seama; uneori, din lucrarile celor de fata interpreteaza, cu talentul lor fara egal, celebrii actori Sarah Bernhardt, Mounet- Sully, Edouard de Max.
Prietenii durabile se incheaga acum cu Maurice Barres( scriitor si om politic francez), Anatole France( laureate al premiului Nobel pentru literatura) si Marcel Proust. La noile sale adrese pariziene( din Avenue Friedland si Rue Washington), Elena Vacarescu incepe sa intretina un salon literar la care participa criticii Jules Lemaitre si Gaston Deschamps, dramaturgul Tristan Bernard si viitorul presedinte al Republicii Franceze, Paul Deschanel.
Guvernul roman incredinteaza Elenei Vacarescu onoarea primei misiuni oficiale si anume numirea ei ca membra a delegatiei romane participante la Conferinta de pace de la Paris( ianuarie 1919- ianuarie 1920). Cu aceleasi acreditive face parte din delgatia romana la sedinta de constituire a Societatii Natiunilor din ianuarie 1920.
La Geneva, fiica Vacarestilor poate fi vazuta in compania unor personalitati politice stralucite: Edouard Herriot( om politic francez, membru al Partidului republican-radical), Maxim Litvinov( revolutionar si diplomat de cariera sovietic de prima mana), Paul Boncour( politician francez al celei de-a Treia Republici si membru al Partidului Democrat Republican si Social), Aristide Briand ( politician francez, care a ocupat functia de prim-ministru al Frantei si premiat cu premiul Nobel pentru pace), Edvard Benes( lider al miscarii de independenta si al doilea presedinte al Cehoslovaciei), Jan Paderewski( compositor si politician polonez).
Elita artistica a Genevei o are de asemenea, in mijlocul ei, alaturi de Paul Valery( scriitor francez, reprezentant al simbolismului tardiv), Anna de Noailles( nascuta printesa Brancoveanu, poeta franceza de origine romana) si Genevieve Tabouis( istoric si jurnalist francez). Paul Valery afla in Elena Vacarescu un entuziast asociat, atunci cand incearca sa mobilizeze, intr-un front activ pe plan modial, pameni de cultura, organizand celebrele Entretiens de sub egida Comitetului permanent al Literelor si Artelor de la Societatea Natiunilor. Elena ia parte alturi de francezii Marie Curie- Sklodowska si Paul Langevin, spaniolii Unamuno si Garcia Morente, portughezul Julio Dantas, britanicul J.B.S. Haldane. Moare la Paris, la 17 februarie 1947, si este inhumata in cripta familiei Vacarestilor din cimitirul Bellu.
O alta personalitate a ‘Belle Epoque-ului’, care s-a dinstins prin intreaga ei opera ca o prezenta de o mare noblete de spirit, este Martha Bibescu, fiica lui Ion Lahovary, care a fost ministrul al Romaniei la Paris, si ministru de Externe, si al Smarandei Mavrocordat. Inca din copilarie ea era obisnuita sa petreaca mult timp in randul aristocratiei europene. Astfel in fiecare an, mama ei, doamna Lahovary care ura Bucurestiul si aranja in asa fel incat sa petreaca cel putin patru luni in Franta, impreuna cu fiicele sale. Sotul ei fiind ministru al Afacerilor Externe se va stabili acolo cu familia sa. Descoperit de imparateasa Eugenia pe la sfasitul anilor ’50, Biarritz era cel mai la moda loc de intalnire a lumii mondene a vremii: personalitati ale societatii franceze, aristocrati spanioli, mari duci rusi si o plethora de sud- americani. Englezii in frunte cu printul de Wales, viitorul Eduard al VII-lea au aparut mai tarziu. Pentru mama ei, principala atractie a Biarritz-ului o constituia prezenta reginei Nataliei a Serbiei( o ruda indepartat), care fusese ‘repudiata’ de sotul sau ( Milan I), in 1888.
Martha Bibescu va face cunostinta cu Marcel Proust in salonul contesei Greffulhe, verisoara Marthei. Locul era numit Faugourg St. Germain si era denumita ca fiind o fortareata simbolica a unei caste inaccesibile- mai putin un loc si mai mult o stare mentala. Ca si Orasul Interzis din Beijing, era de fapt o societate inchisa, independenta si infumurata. Au fost admisi cativa ‘intelectuali burghezi’, cativa scriitori, istorici, si mai rar, artisti. Familia lui George Bibescu, ca si verii sai, Brancovenii, faceau parte din Faubourg St. Germain datorita legaturilor de familie.
Salonul Greffulhe si anturajul sau,care cuprindea nu numai pe Montesquiou, Guiche, Grancont, Chimay, ci si pe cei mai de vaza intelctuali, politicieni si oameni de stiinta, a devenit sediul frecventelor vizite facute de Martha la Paris.
Frecventele ei calatorii la Paris, apoi stabilirea definitive in capitala Frantei au favorizat desigur intretinerea unor legaturi intelectuale cu scriitori ca Paul Claudel, Paul Valery, Jean Cocteau, Francis Jammes, Francois Mauriac. Pe de alta parte, aproape toti scriitorii francezi care au vizitat Romania, au fost si oaspetii Marthei Bibescu la castelul Mogosoaia unde locuia, unii dintre ei venind in tara noastra chiar la invitatia personala a scriitoarei. Mentionez printre acestia pe Robert de Flers, Jerome Thaurad, Rene Benjamin, Luis Gillet, Ramon Fernandez, Georges Duhamel. Se stinge din viaţă la 28 noiembrie 1973, la Paris.
Ca si moda, curente artistice complexe treceau de la o influenta la alta, si familiile de inalt rang din Romania intelegeau cultura in termeni, inainte de toate, europeni. Totusi, evidentierea de catre ele, atat cat se cuvenea si atunci cand se prezenta ocazia, a componentei romanesti din personalitatea lor a facut ca numele de roman sa nu ramana pierdut in acea stralucita ‘Belle Epoque’ a civilizatiei europene.