Note politice vol. I, Alexandru Marghiloman

Alexandru Marghiloman s-a nascut la 27 ianuarie/ 10 februarie 1854 in orasul Buzau. A urmat cursurile Liceului Sf. Sava din Bucuresti, beneficiind concomitant si de supravegherea unor profesori particulari. El va absolvi la Paris Facultatea de Drept si Inalta Scoala de Stiinte Politice , devenind mai apoi doctor in drept la Paris. Intors in tara, dupa timide tatonari in Partidul Liberal condos de Ion C. Bratianu, Marghiloman a optat definitiv pentru tabara politica adversa, a Partidului Conservator, trecand mai intai prin
Partidul Constitutional(junimist) condus de Petre P. Carp. Ultimii ani ai vietii, Marghiloman i-a trait in cautari si adaptari din mers la noile realitati romanesti postbelice. A transformat Partidul in Conservator- Progresist, caruia i-a dat un program credibil.
Alexandru Marghiloman s-a despartit definitiv de lume la data de 10 mai 1925 lasand dupa dansul o mostenire de mare pret: Note politice, o marturie documentara de larg interes care a aparut dupa decesul sau, in cinci volume, al caror continut remarcabil prin adevarurile redactate au creat vadite disconforturi celor care i-au fost adversari pe scena politica si care nu au putut suporta onestitatea ideilor sale si gandirea rationala dovedita de autorul lor, ceea ce a dus la retragerea cartii din circuitul difuzarii la cititori.
Filozoful Nae Ionescu fixa locul memorialistului in viata politica romaneasca, mutand spectaculos acceptiunile epitetului ‘tradator’ cu care fusese gratulat Marghiloman in ultimele decenii ale vietii sale: ‘Negresit, Al. Marghiloman- cu toate suferintele lui tarzii- a fost in vechea viata a elegantei si geometriei noastre politice dinainte de razboi, nu numai un factor de prim ordin dar chiar o forta rezumativa. Marghiloman, caruia in mod stupid i s-a spus , a reusit sa-si merite macar dupa moarte porecla: e un tradator al categoriei umane care il produsese in societatea romaneasca si care-l crescuse asa de bine pentru ea’.
Primul volum memorialistic al acestui important om politic contine insemnari destul de sporadice, cuprinzand anii 1912- 13 august 1916, interval de timp ce coincide cu razboaiele balcanice si cu neutralitatea- doua evenimente care au marcat din plin istoria nationala a Romaniei.
Este regasit in acest volum conflictul de interese dintre cele mai importante partide politice din perioada antebelica- Partidul Conservator si Partidul Liberal-un episod fiind reprezentat de ‘afacerea tramvaielor’- o sustinuta lupta de principii in contra tendintelor de concentrare a vietii economice a tarii in monopoluri de partid.
Alexandru Marghiloman va parasi guvernul lui P.P. Carp si va ocupa portofoliul Finantelor in Guvernul Maiorescu avand sansa de a face parte din Consiliul de Ministri in timpul razboaielor balcanice si al Pacii de la Bucuresti(1913). Marghiloman a fost pentru participarea la razboiul balcanic, considerand ca un asemenea conflict ‘ne poate da cel putin o satisfactie nationala’. De asemenea el marturiseste inainte de izbucnirea razboiului balcanic, ca ‘pe drum spre Buzau am intalnit palcuri de oameni ducandu-se la regimente, voiosi si cu urale’, identificand moralul romanilor in fata unui razboi cu vecina sa, Bulgaria.
Mai este specificata in paginile primului volum si ruptura sufleteasca intre Carp si Marghiloman, amicitie ce durase decenii si se sfarsise acum printr-un abandon din partea lui Marghiloman. Marghiloman a prevazut cursul schimbat al evenimentelor politice si i-a intors gestul lui Carp (‘Sire, eu ma ridic cu un om si cad cu un om’, sustinand cauza lui Marghiloman ‘afacerea tramvaielor’) exact pe dos: ‘Eu ma ridic cu un om, dar nu cad cu acel om’.
In Primul Razboi Mondial a gasit Romania in fata unei alternative dificile, alianta cu una din puterile beligerante, ori adoptarea unei neutralitati care urmarea o atitudine de expectativa, intrucat o pozitie de angajare a armatei noastre depasea posibilitatile economice si militare ale tarii. In viata politica a conservatorilor vara anului 1914 aduce schimbari inportante deoarece in urma demisiei lui Titu Maiorescu, la 4 iunie, Marghiloman ii va succeda mentorului Junimii la conducerea Partidului Conservator, dar in anul urmator se va produce o scindare a acestei formatiuni politice, deoarece in randurile aderentilor existau diferente in ceea ce priveste oportunitatea intrarii in Primul Razboi Mondial.
Omul politic Alexandru Marghiloman s-a situat cu fermitate pe pozitia declararii neutralitatii Romaniei, atitudinea sa constituind un factor determinant in declararea unei asemenea politici de neangajare politica si militara, la Consiliul de Coroana de la Sinaia, desfasurat la Castelul Peles. Marghiloman considera ca ‘orice participare a Romaniei la o actiune diplomatica este subordonata la doua consideratiuni, de la care Guvernul nu poate sa se sustraga: 1.Romania nu poate intra intr-un razboi lung; 2.Romania, din momentul ce a avut un tratat si deci o prietenie pronuntata cu Austria si Germania, nu poate face nimic care intr-un mod premature ar hotara intentiunea ei de a se pronunta pentru una sau cealalta parte’ .Pozitiile exprimate de factorii politici si constitutionali ai tarii au subliniat importanta momentului, atitudinile exprimate dar si justetea sau injustetea opiniilor. Regele Carol I s-a pronuntat in favoarea unei aliante a Romaniei cu Puterile Centrale, excluzand solutia neutralitatii. In cuvantul sau Alexandru Marghiloman s-a dovedit ferm aparator al interesului national, al protejarii dinatiei si a persoanei Regelui Carol I, subliniind pericolele care ameninta atat tara cat si Tronul intr-o eventuala alianta militara cu Puterile Centrale si avertizand: ‘In toata constiinta mea si pe onoarea mea, cred ca cuvantul Regelui nu este angajat. Din contra, procedand astfel cum procedam, acoperim pe Rege. Daca am iesi aici cu Razboiul toata lumea ar zice si nu o vreau. La cea dintai infrangere, Regele ar fi acela care ar fi atacat. Daca noi, oamenii politici, preparam opinia publica, cand vom declara razboi, noi vom fi raspunzatori. Asa inteleg eu sa servesc pe Rege’. A mai pledat convingator pentru respectarea starii de spirit a populatiei deoarece: ‘Daca am face un atare razboi am jigni adanc sentimentul national. De aceea, este mai prudent sa ramanem neutri si mai asteptam, cu atat mai mult cu cat Italia nu s-a pronuntat inca’.
Dupa moartea Regelui Carol I, alegerea lui Ferdinand I ca succesor va provoca mari schimbari in chestiunile de politica externa ale Romaniei. Primul volum se incheie hotararea definitiva a lui Ferdinand de a angrena Romania in Primul Razboi Mondial si incercarile lui Titu Maiorescu de a-l face pe monarh sa se razgandeasca.
In final Alexandru Marghiloman declara deznadajduit ca ‘sa dea Dumnezeu ca noaptea sa mai aduca vreo povata; nu mai am nici o speranta, nici o iluzie’, exprimand starea de spirit a politicianului in legatura cu intrarea Romaniei in razboi.
Potrivit aprecierii scriitorului roman Ioan Adam, aceste ‘Note politice reprezinta: un document omenesc si literar de exceptie. Sarcasmul, inteligenta, profunda cunoastere a sufletului omenesc si a dedesubturilor politicii romanesti, un soi aparte de moralism saint-simonian fac din ele o lectura incitanta. In epoca au deranjat pe multi prin franchete, prin duritatea adevarurilor spuse’.